Activitati economice si comert

                                            ACTIVITATI  ECONOMICE

Agricultura

În decursul istoriei, agricultura a constituit principalul domeniu de activitate şi de subzistenţă a populaţiei. Solurile fertile ale Bărăganului au fost mult timp valorificate decât într-o mică măsură, ponderea principală având-o creşterea animalelor. Modernizarea uneltelor agricole a progresat lent începând de la plugul de lemn cu roţi confecţionate din obezi de lemn cioturoase având fierul brăzdar din fier. Ulterior, târziu a apărut şi plugul de fier. Plugurile erau trase în general de boi , care trăgeau plugul încet dar cu uşurinţă folosindu-se de obicei 2 sau 4 boi la un plug. Alte unelte agricole erau sapa şi grapa de lemn, boroana apărând mult mai târziu. Se semăna şi se vântura manual. Foarte târziu după 1910 au apărut batoze cu aburi, secerătoare cu aburi, tractoare cu aburi, s-au modernizat plugurile, etc. Cele mai vechi date agricole credibile referitoare la satele de pe aceste meleaguri, datează din 10 aprilie 1837 şi provin din Catagrafia satelor plasei Ialomiţa, întocmită de epistatul Constantin Doicescu şi înaintată Ocârmuirii judeţului Ialomiţa, cuprinzând numărul populaţiei, al pogoanelor lucrate şi al animalelor, situaţie realizată pe sate şi  redată în tabelul de mai jos:

 

Cultura satul Bărcăneşti Speteni Stoeneşti Condeeşti Uleşti Total
Grâu 369 126 258 210 137 1100
Porumb 536 196 380 197 214 1523
Orz   136 269 224 629
Mei -403 74 148 127 151 903
Islaz 223 107 216 167 110 823
Total

pogoane

1531 639 1271 925 612 4978

 

Aceste suprafeţe reprezentau inventarul culturilor de pe terenurile date în folosinţă sau cele proprietate ale ţăranilor (exceptând moşiile boiereşti). După cum se observă pe terenurile arabile predominau porumbul (1523 pogoane), grâul (1100 pogoane), cultura de mei avea o pondere însemnată (903 pogoane), dar suprafeţele cultivate cu orz erau mai reduse (629 pogoane). Catagrafia cuprindea şi alte culturi, dar cu suprafeţe mult mai mici, dar şi un inventar al animalelor. Suprafeţele de teren deţinute de ţărani s-au mărit substanţial după reforma agrară de la 1864, când au fost secularizate averile mănăstirilor. Conform tabelului întocmit la 1875 de către autorităţile statului, cuprinzând suprafeţele de teren agricol primite prin împroprietărirea de la 1864 ( reforma agrară din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza ), rezultă că ţăranii împroprietăriţi au fost împărţiţi pe trei categorii: ţărani fruntaşi (cu 4 boi), ţărani mijlocaşi (cu 2 boi) şi ţărani pălmaşi (cei fără vite).

Satele au fost ridicate la rangul de comune ( dar satul Eliza-Stoeneşti aparţinea de comuna Bărcăneşti). Suprafeţele de teren primite în urma reformei agrare din anul 1864 sunt redate în tabelul de mai jos:

 

Comuna Suprafeţe Categ. Ţăranilor şi supr.

primită pe categ.

Nr. locuitorilor
Cu 4 boi Cu 2 boi pălmaşi Cu 4 boi Cu 2 boi Pălmaşi
Bărcăneşti 1075 662,7 194,6 155 85 42
Speteni 44 239 120,6 4 3 26
Condeeşti 22 7,19 2 1
Uleşti 451 319,11 152,15 41 41 33
Total pe categ. 2222 1228 467,35 202 130 101
Total gen. 3917,35 pogoane 433 ţărani împropietăriţi

 

Calitatea culturilor, fertilitatea terenurilor,  hărnicia şi îndemânarea locuitorilor acestor locuri erau puse în valoare de premiile şi distincţiile primite de către locuitorii satelor noastre, cu ocazia diferitelor concursuri organizate de către Prefectura judeţului Ialomiţa. Astfel la concursul de produse agricole de la Slobozia prezidat de prefect în data de 1 octombrie 1867, domnul Gheorghe Arion, a primit premiul I , pentru merite deosebite la porumb şi 8 varietăţi de produse cultivate pe moşia Eliza. De asemenea, la acelaşi concurs, printre cei care au primit premiul al II-lea  a fost şi Tudor Ion din Bărcăneşti, care a primit premiul pentru calitatea grâului indigen cultivat.

La recensământul din anul 1890,suprafeţele agricole înregistrate pe comune erau repartizate astfel: 2780 ha în comuna Speteni, 1875 ha în comuna Bărcăneşti, 1751 ha în comuna Eliza-Stoeneşti, 1600 ha în comuna Uleşti, 950 ha încomuna Condeeşti.

După cum se poate constata, cele  mai întinse suprafeţe (pe cap de locuitor), erau în comuna Speteni, iar cele mai reduse suprafeţe erau în comuna Bărcăneşti. Corespondenţa dintre suprafeţele de teren şi numărul locuitorilor poate indica implicit şi gradul de bunăstare al populaţiei constatându-se că locuitorii din Speteni erau cei mai înstăriţi, urmaţi de locuitorii din Uleşti, Eliza-Stoeneşti, Condeeşti şi implicit locuitorii din Bărcăneşti erau cel mai puţin înstăriţi.

Cu toate că vitregiile vremurilor i-au afectat în timp pe vechii proprietari de pământuri (moşnenii), ponderea acestora era încă semnificativă. Moşnenii continuau să aibă suprafeţe întinse de pământ în comunele Speteni şi Condeeşti, astfel conform tabelului întocmit de Prefectura judeţului Ialomiţa înaintat Ministerului Agriculturii, Industriei şi Comerţului cuprinzând numărul familiilor moşnenilor din sate şi proprietăţile deţinute de aceştia, în comuna Speteni încă mai erau 113 familii de moşneni care deţineau 1460 de hectare iar în comuna Condeeşti mai erau 63 de familii ce deţineau 661 de hectare. În comuna Speteni moşnenii erau reuniţi în moşiile: Luca-Moteasca 584 ha, Luca  437 ha, Badea  298 ha, Luca-Stanciu 41 ha.

Moşnenii din comuna Condeeşti erau reuniţi în moşiile: Smeasca 200 ha, Bereasca              100 ha, Epureasca 100 ha, Magiureasca 261 ha.

La reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza din anul 1864 o mare parte din terenurile agricole repartizate ţăranilor de către stat, proveneau din secularizarea averilor mănăstirilor şi bisericilor. După primul război mondial în anul 1918, a avut loc o mare reformă agrară ce a dat dreptul la pământ multor localnici dar şi locuitorilor proveniţi de pe alte meleaguri.

Alte împroprietăriri ample au avut loc în anii: 1921 şi 1945. Faţă de

reforma agrară de la 1864 la celelalte împroprietăriri a scăzut ponderea terenurilor provenite de la mănăstiri, crescând ponderea terenurilor provenite de la stat şi de la marii moşieri.

Cele mai reprezentative moşii din cele 5 foste comune erau următoarele:

  • În Bărcăneşti moşiile , Bărcăneasca (proprietari în timp familiile Ipsilanti, Obrenovici, Fochide, Grigoriu, Carabulea, Ionescu), Catargioaica (Al. Catargiu), Râioasa, Uluiţi, etc.
  • În Speteni moşiile, Luca, Moteasca, Stanciu, Badea, Furculeasca (Eufrosina Fitilis), Tărculeasca, etc.
  • În Eliza-Stoeneşti moşiile, Stoeneşti (Eliza Sion fiica lui Meltiade Mărculescu), Sion (poetul Gheorghe Sion şi mai târziu I.G. Duca), Eliza (Gogu Mărculescu), Roşca-Pisica (Elena şi Marius Roşca), Negrea, Cruţeasca, Chiroianca, Marius Ionescu, etc.
  • În Condeeşti moşiile, Bereasca (colonelul Bereşteanu), Năneasca, Smeasca, Epureasca, Megieşeasca (Zappa C.), Magiureasca, Voineasca, etc.
  • În Uleşti moşiile, Evanghelie Zappa, Vistereanca, Negrea, etc.

După cel de-al II-lea Război Mondial, au fost împroprietăriţi cu precădere foştii combatanţi (veteranii de război) dar efectul a fost efemer, deoarece după anul 1948, terenurile au fost colectivizate înfiinţându-se CAP-urile acestea fiind alcătuite cu forţa. IAS-urile, s-au constituit cu precădere din terenurile foştilor moşieri.

În perioada comunistă au funcţionat în comună două CAP-uri productive, unul la Bărcăneşti şi unul la Condeeşti, având rezultate notabile în cadrul judeţului Ialomiţa. În cadrul IAS Borăneşti au funcţionat pe raza comunei Bărcăneşti 6 ferme de stat, dintre acestea 3 fiind de  producţie vegetală, 2 de producţie animală şi una de producţie mixtă.

De asemenea tot în cadrul IAS, la Condeeşti a funcţionat din anul 1953, un SMA (AGROMEC) bine administrat, având un prestigiu deosebit în zonă. SMA Condeeşti presta o activitate complexă în domeniul agricol,   majoritatea componentelor sale fiind localizate la Condeeşti dar având şi o brigadă mecanizată la Speteni. Suprafaţa comunei a avut o evoluţie  uşor oscilantă  de-a lungul timpului.

Evoluţia proporţiei  suprafeţelor de teren după modul de folosinţă al terenurilor a fost oscilantă, totuşi diferenţele nefiind  însă   prea   mari, situaţie redată în tabelul de mai jos:

 

Tip de suprafaţă Anul 1960 1970 1985 2004
Suprafaţa totală 10915 11251 11159 11449
Suprafaţa agricolă 9215 9538 9171 9127
Arabil 8694 8932 8790 8815
Păşuni 436 506 260 138
Viţă de vie 77 78 107
Livezi 8 22 14
Suprafaţă forestieră 846 820 1118 1265
Alte suprafeţe 854 893 870 1083
  1 2 3 4

 

După cum se observă cresc  suprafeţele agricole în perioada comunistă după care în ultimii 15 ani aceste suprafeţe s-au mai redus, unele tipuri de suprafeţe agricole dispărând total (viţa de vie şi livezile), rămânând doar cele hibride. De asemenea se observă o creştere continuă a suprafeţelor forestiere, fapt datorat atât împăduririlor, cât şi  ajustărilor teritoriale efectuate faţă de comunele învecinate.

Productivitatea este dependentă de mai mulţi factori: regimul precipitaţiilor, tratamentul aplicat culturilor, distribuţia terenurilor. Dintre acestea cel mai important este regimul precipitaţiilor, în anii ploioşi producţiile sunt bogate, iar în anii secetoşi sunt mai reduse. Astfel, producţia agricolă a fost oscilantă valorile fiind în strânsă corelare cu regimul precipitaţiilor.

Se manifestă o scădere majoră a producţiei de grâu datorită scăderii suprafeţei cultivate, comparativ cu o creştere exponenţială a producţiei de porumb. Floarea soarelui după o scădere, a ajuns să depăşească net producţia din anul 1989. Producţia de legume, după o creştere în anul 1994, s-a redus simţitor, dar scăderile cele mai mari sunt la orz şi orzoaică, struguri, fasole.

Producţia de sfeclă de zahăr s-a redus drastic datorită faptului că fabrica de zahăr de la Urziceni nu a funcţionat mult timp, sfecla de zahăr fiind perisabilă, locuitorii nu şi-au asumat riscul să o cultive nemaiavând fabrică funcţională în zonă. Livezile nu mai există, totuşi nici nu erau suprafeţe mari dar emblematică este producţia de struguri care a dispărut după ce au fost desfiinţate viile nobile (107 ha).

Pe suprafaţa comunei sunt ample amenajări de îmbunătăţiri funciare (canale de irigaţii şi desecare) suprafaţa amenajată pentru irigat fiind de 728 ha, din care din păcate doar 325 ha sunt funcţionale. Suprafeţele amenajate pentru irigat fac parte din Sistemul de irigaţii Mostiştea II.

Sectorul zootehnic a fost bine reprezentat în comună dea lungul timpului,  creşterea animalelor reprezentând o ocupaţie de bază a populaţiei. Evoluţia efectivului de animale în cadrul comunei este redată în tabelul de mai jos:

 

 

Anul 1890 1989 1994 2004
Bovine 2446 3461 1412 1275
Ovine 7107 6197 4509 3998
Porcine 1246 15111 15400 16980
Cabaline 1091 623 711 748
Caprine 82 114 133 189
Păsări de curte 8150 15535 23753 22300

 

 

Numărul ovinelor şi al bovinelor a scăzut treptat, iar numărul păsărilor de curte şi al caprinelor a avut o evoluţie pozitivă în general. Cabalinele în schimb au avut o evoluţie negativă în perioada comunistă, fiind sub valoarea anului 1890, dar,după anul 1989 sunt în creştere. Ferma zootehnica ,, Floricon,, din cartierul Eliza, care initial avea bovine folosite pentru productia de lapte, cuprinde acum atat ovine cat si bovine crescute pentru carne. Sunt in continuare crescatori de ovine si caprine (ciobani), iar in ultimii ani, datorita subventiilor de la Uniunea Europeana, acestia au inceput sa prospere sis a imbunatateasca rasele.

Remarcabil este efectivul de porcine cu o ceştere constantă un rol major avându-l Complexul de creştere a porcilor de la Condeeşti al cărui efectiv de animale este de 15000 în 2007. Alte produse, cândva de tradiţie au dipărut complet sau sunt nesemnificative, astfel până în 1949 se creşteau intensiv viermi de mătase (în anul 1890 erau peste 400 de duzi), acum activitatea fiind inexistentă. O tradiţie deosebită era şi apicultura (creşterea albinelor), care a decăzut treptat (totuşi în anul  1890 erau 1548 de stupi în comună).

După ce au avut scăderi semnificative în intervalul 1989-1994 producţiile de carne, lapte şi ouă sunt acum într-o creştere semnificativă, constantă, producţia de lână fiind însă pe o pantă pronunţat descendentă.

Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, terenurile au inceput sa fie lucrate in totalitate datorita subventiilor primite, Societatile Agricole au inceput sa prospere si sa se extinta cumparand si arendand suprafete de pamant. Principalii producatori agricoli sunt: Giocom, Luxcom, Neculasem, Efimov Nicolae, Machita Alexandru, Ionescu Floarea, Mirescu Marian, Petrescu Cornel, Cristea Sterea, Toader Iiiii, Andrei Petrica.

 

Industria

             Activităţile industriale, deşi relativ diversificate sunt firave şi slab dezvoltate. Comuna Bărcăneşti are o funcţie de bază pronunţat agrară, majoritatea activităţilor industriale fiind şi ele strâns legate cu activităţile agricole. În sec.XIX la Speteni existau o manufactură de covoare, o manufactură de postavuri (deschisă de Ionică Simoiu în clădirea de lângă stadion, clădire ce a fost şi brutărie mai târziu), un darac de lână, presă de ulei, moară (Aurel Zamfirescu), Speteniul fiind cel mai dezvoltat, alături de acesta şi Uleştiul (moara Traian Zamfirescu, presă de ulei) fiind mai însemnat. Ulterior, după anul 1900 au mai fost construite două mori în satul Bărcăneşti (una dintre ele, moara Gogu Ivănescu folosea o tehnologie cu aburi originală) şi încă o moară la Speteni, astfel că în perioada interbelică existau 5 mori. De asemenea în perioada interbelică exista un centru de colectare a laptelui la Speteni. Activitatea micilor meşteşugari era diversificată, în fiecare sat existând fierari, cizmari, tâmplari, croitori, etc.

După cel de-al II-lea Război Mondial, odată cu venirea regimului comunist o parte din mori şi-au încetat activitatea, fie că au primit altă destinaţie, fie au  fost demolate. Morile, ca specific şi activitate făceau parte din industria alimentară (morărit şi panificaţie).

După anul 1952, a fost dat în folosinţă SMA Condeeşti, cu o activitate complexă în domeniul agricol (un atelier mecanic de mare capacitate) ce deservea toate centrele cu profil agricol din zonele limitrofe, reparându-se cu precădere tractoare şi maşini agricole, prestări de lucrări agricole, etc. Micii meşteşugari au fost cooptaţi în cooperaţia meşteşugărească (UJCOOP) având până în anul 1968 două conduceri distincte(comuna Bărcăneşti şi comuna Eliza-Stoeneşti), acestea având în componenţă în ambele comune ateliere de tâmplărie, croitorie, cizmărie, tapiţerie, frizerie, gatere,etc.

În cadrul industriei alimentare exista un centru de colectare a laptelui (la Speteni) ce aparţinea de Intreprinderea de Conservare şi Industrializare a Laptelui (ICIL) Urziceni. Industria lemnului era reprezentată de un punct de exploatare a lemnului, aparţinând de Industria Locală Urziceni.

CAP-urile Bărcăneşti şi Condeeşti aveau în subordine câte o brutărie (activitate de panificaţie) pentru o perioadă existând o a treia brutărie în satul Speteni, dependentă de industria meşteşugărească locală. Alte activităţi cu pondere industrială desfăşurate în comună au fost electrificarea (prima etapă desfăşurându-se sub coordonarea lui Neagu Andrei în perioada 1953-1961,), un atelier de confecţionat covoare la Speteni (a funcţionat in perioada 1970-1979).

De altfel, raportat la activităţile desfăşurate în  timpul regimului comunist, perioada cea mai activă a fost între anii 1969-1979, în această perioadă înfloritoare pentru comună, fiind încheiată electrificarea.

După căderea regimului comunist în decembrie 1989, în ultimii 15 ani mare parte din aceste mici obiective cu specific industrial au fost închise.

Cea mai reprezentativa unitate industriala din comuna Barcanesti, Fabrica membra a Green Future (Alcam International si Super Bowl),  unde se confectioneaza saltele, bureti pentru mobila, huse, pilote, perne cu puf ecologic, unitate cu perspective serioase de extindere, cu o buna productivitate, avand peste 80 de angajati.

Alte obiective industrial sunt: o moară cerealieră complexă, o presă de ulei, 5 mori de uruială şi mălai, 4 gatere. În satul Speteni funcţionează o secţie cu profil agricol aparţinând de  SC Supercom SA.

O proporţie însemnată din locuitorii comunei dispun de tractoare şi utilaje agricole folosite pentru exploatarea propriilor terenuri cât şi pentru prestări servicii faţă de restul populaţiei. La toţi aceştia, se adaugă micii meseriaşi care prestează activităţi independente (zidari, tâmplari, croitori, etc). De asemenea, o proporţie însemnată din populaţie (peste 240 de locuitori ai comunei Bărcăneşti) lucrează în sectorul industrial în alte localităţi (navetişti), cu precădere în  localităţile, Urziceni, Bucureşti, Afumaţi etc.

 

Comertul

             Alături de cultivarea pământului şi creşterea animalelor, funcţia culturală  reprezintă o îndeletnicire de bază a locuitorilor. În satele comunei Bărcăneşti nu sunt informaţii că ar fi existat în decursul istoriei târguri sau bâlciuri, probabil şi datorită faptului că aceste sate nu erau amplasate la răscruce de drumuri importante.

În vremurile îndepărtate principalele forme de activitate comercială erau reprezentate de comercianţii ambulanţi, comercianţi de sare şi poame, cât şi de păstorii care străbăteau teritoriul comunei în transhumanţa lor anuală, pe drumurile mocanilor, sării, etc. Datele din statisticile anului 1890 indicau că, existau în satele comunei 42 de comercianţi, sectorul comercial având o pondere însemnată raportat la  acele vremuri. Comercianţii se aprovizionau în general singuri, aducând cu carele trase de boi, vin şi sare din zona subcarpatică, dar preferând şi să fie aprovizoinaţi de cei care tranzitau drumul sării. Categoria aceasta de comercianţi activi ce se aprovizionau singuri, având o “prăvălie”, dar vânzând şi ambulant, se numeau marchidani.

Băcăniile (“prăvălii”), asigurau pentru localnici minimul necesar de mărfuri şi produse alimentare (zahăr, orez, biscuiţi, marmeladă, bomboane, gaz lampant, sare, ulei, cuie, caiele, unelte agricole, halva, roşcove, peşte, halviţă, etc.). Se vindeau de asemenea textile la metraj şi mai puţin materiale de construcţii (cherestea). În perioada de după anul 1900(sec.XX), spaţiile comerciale mai importante (cele mai cunoscute) erau distribuite relativ uniform în cele 5 sate (foste comune).

Astfel,în satul Eliza-Stoeneşti,binecunoscută era cârciuma lui Iancu Roşca, (cârciumă cu şopron), clădire în care a funcţionat în perioada comunistă un căminul cultural, iar  vis-à-vis de aceasta funcţiona o băcănie proprietate a lui Ionică Roşca, clădire în care în perioada comunistă (până în anul 1968), a fost sediul Oficiului Poştal al comunei Eliza-Stoeneşti.

În satul Bărcăneşti era o cârciumă ce aparţinea familiei Chiriţescu (a funcţionat şi în perioada comunistă fiind cunoscută atunci popular cu numele “La Nea Romică”) şi un magazin mixt (băcănie) cu o amploare semnificativă pentru acele vremuri.

În satul Speteni era binecunoscută “băcănia pe colţ”, care reprezintă clădirea cu cea mai lungă activitate comercială neântreruptă din zonă (96 de ani), acum proprietate Roşca Ion.

Această clădire, construită în anul 1910 este declarată monument istoric fiind înregistrată pe lista monumentelor istorice sub denumirea, ”casă cu prăvălie pe colţ”.

În satul Condeeşti exista o băcănie şi o cârciumă iar în satul Uleşti, exista de asemenea o băcănie (acestea având totuşi o amploare mai mică). Totodată ,în toate satele,  existau şi prăvălii mai mici ale marchidanilor. Majoritatea comercianţilor erau “sedentari”, activităţile comerciale fiind desfăşurate în  casele unde locuiau. Era des folosită metoda trocului în natură (schimb) sau vânzarea produselor pe ouă. În general alături de “prăvălii” existau (în regim mixt) şi cârciumi. Exista obiceiul de a fi angajaţi lăutari pentru a atrage clienţii, şi încă de pe atunci o importanţă majoră o avea “vadul comercial”.

În perioada comunistă activităţile comerciale erau organizate centralizat (ca şi aprovizionarea de altfel) în cadrul Cooperaţiei de consum. În această perioadă în comună existau două magazine universale, 5 magazine mixte, trei bufete, un magazin textil, o librărie şi o cofetărie.

Începând din anul 1990, spaţiile comerciale s-au înmulţit mult având profil mixt dar comercializând preponderent produse alimentare. Nu există în comună un magazin universal diversificat şi cu spaţiul mai vast (supermarket), magazinele fiind în general mici şi mijlocii fiind răspândite pe toată suprafaţa comunei (preponderent înşirate pe şoseau principală DJ 101). În total, în prezent, există 23 de spaţii comerciale, 14 în Bărcăneşti (satele Barcăneşti şi Speteni)şi 9 în Condeeşti (satele Eliza-Stoeneşti, Condeeşti şi Uleşti). Din totalul spaţiilor comerciale, 12 au spaţii amenajate pentru bar (cârciumi), existând 6 în Bărcăneşti şi 6 in Condeeşti. Spaţiile comerciale au în general o balanţă comercială constantă, fiecare având în principiu o clientelă proprie , dispusă de cele mai multe ori teritorial pe zone de influenta.

Fragmente din ,,Monografia Comunei Barcanesti Ialomita”,  Editura Apollon , 2006 , autor Popa Daniel