Asezare, limite, relief

AȘEZARE, LIMITE, RELIEF

           Comuna Bărcăneşti, este situata in sud-estul Romaniei si are o locuire neîntreruptă multiseculară în mod cert de peste 485 de ani. Localitatea se încadrează atât fizic cât şi uman tipologiei Câmpiei Române, fiind o localitate de luncă, situată pe un teren plat de mică altitudine, stuctura satelor este de tip adunat având o formă dreptunghiulară alungită, cu tendinţe digitate.

Demografic, satele comunei fac parte din categoria satelor mari, populaţia totală a comunei în anul 2012 era de 3636 locuitori, populaţia fiind îmbătrânită şi aflată într-un proces de  descreştere continuă, având totuşi tendinţe timide de revenire.

Localitatea are potenţial economic nevalorificat, de realizarea acestui deziderat, depinzând în mare măsură prosperitatea în viitor a comunei şi a locuitorilor ei. Din punct de vedere administrativ, comuna Bărcăneşti aparţine de judeţul Ialomiţa, fiind situată în sud-vestul acestuia.

Comuna Bărcăneşti este în momentul actual alcătuită oficial din două sate: Bărcăneşti şi Condeeşti. Astfel, satul Bărcăneşti este sat resedinta de comuna si cuprinde cartierele Speteni și Bărcănești, iar satul Condeești apartine de comuna si cuprinde cartierele Eliza-Stoenești, Condeești și Ulești.  Actuala organizare a comunei datează din anul 1968.

Teritoriul comunei Bărcăneşti se învecinează cu:

  • la nord comunele: Manasia, Alexeni, Ion Roată;
  • la sud comunele: Ileana (jud. Călăraşi), Drăgoeşti;
  • la vest comuna Borăneşti;
  • la est comuna Axintele.

Teritoriul extravilan are o poziţionare complexă: 35 % se desfasoara în Lunca Ialomiţei, iar 65 % se extinde spre sud, fiind poziţionat în Câmpia Lehliului, parte componentă (subunitate) a Bărăganului Sudic. Câmpia Lehliului (Coasta), domină lunca cu circa 30 m altitudine. Limita dintre Câmpia Lehliului şi luncă o reprezintă un mal abrupt “malul coastei”. Vatra satelor (intravilanul), este situat in Lunca Ialomitei.

Teritoriul comunei are o formă relativ dreptunghiulară, orientată NE – SV, în ansamblu teritorial comuna având o lungime în linie dreaptă de 18,5 km pe direcţia N – S şi 9,8 km pe direcţia V – E, suprafaţa comunei fiind de 114,49 kmp (11 449 ha). Distanţa faţă de centrele urbane cele mai apropiate este de: 16 km până la Urziceni, 59 km până la Bucureşti, 60 km până la Buzău şi 80 km până la Slobozia.

Prin comună trece Drumul Judeţean 201 (DJ 201) Coşereni-Axintele, lungimea tronsonului ce traversează teritoriul comunei este de 9,7 km, din care 8,4 km prin teritoriul intravilan. Drumul Judetean 201, este asfaltat  are o importanţă judeţeană, dar pentru comuna noastră reprezintă principala cale de acces şi de legătură faţă de celelalte localităţi din judeţul Ialomiţa, facand legatura cu DN 2 la Cosereni (cu legaturi catre Bucuresti, Urziceni, Buzau, Slobozia, Ploiesti), iar din comuna Axintele, exista şi o legătură prin oraşul Lehliu Gară din judeţul Călăraşi catre Autostrada A 1 (Bucuresti_Constanta).

Un alt drum (de importanţă zonală), este Drumul Comunal 45 (DC 45), ce face legătura între satul Condeeşti şi satele Vlăiculeşti şi Arţari ce aparţin de comuna Ileana, judeţul Călăraşi, acest drum este pietruit având 3,5 km lungime pe suprafaţa comunei Bărcăneşti. Restul drumurilor sunt drumuri de exploatare, având o densitate mare atât pe coastă (Câmpia Lehliului) cât şi în Lunca Ialomiţei dar, în zonele împădurite densitatea acestora fiind mai mică.

 

Relieful

 Există trei componente cuprinse pe teritoriul comunei: sectorul de luncă în nord (35% din suprafaţă), sectorul de câmpie cu dune fixate în sud (64%), despărţite de un sector complex, sinuos cu versanţi abrupţi (1%), cu lăţime de câţiva zeci de metri, cu un microrelief specific (malul coastei).

Lunca largă de pe dreapta Ialomiţei este dominată cu 25 – 30 m de un mal sinuos (coastă), aceasta reprezentând nordul Câmpiei Lehliului, înaltă având un câmp de dune ce însoţesc pe o lăţime de 10 – 15 km, pe partea dreaptă, Lunca Ialomiţei.

Câmpia Lehliului este din punct de vedere morfogenetic o câmpie piemontan-terminală, plasată la o distanţă de aproximativ 50 km de Subcarpaţii de Curbură, de care o desparte o zonă de subsidenţă. Aceasta este un câmp grandios suspendat deasupra Luncii Ialomiţei (formată prin eroziune fluvială).

Dispunerea stratelor este orizontală sau puţin înclinată, stratele având grosimi şi alcătuiri diferite, fapt care a favorizat un relief structural-tabular, cu văi simetrice şi largi având interfluvii din platouri structurale uşor rotunjite sau drepte, veresanţii fiind lini, uşor concavi, dezvoltaţi în roci moi.

Câmpia Lehliului are în general un aspect neted uşor vălurit de relieful de dune (în sectorul nordic). Datorită prezenţei loessului, apar crovuri, găvane, padine şi văi în furcitură cum este Valea Bisericii (Sărături) situată în sud – vestul teritoriului, aceasta evoluând prin unirea crovurilor pe direcţia vânturilor dominante (nord – est spre sud – vest), formând vâlcele. Dunele au ondulări largi, fiind constituite din depozite eoliene, au fost retezate de valea Ialomiţei.

Câmpia Lehliului are o înclinare uşoară de la nord la sud, mai accentuată în nord în apropierea malului “coastei”, scăzând apoi treptat în altitudine (spre Drăgoieşti). În sudul teritoriului comunei este situată Movila Sion (69,1 m), formă de relief ce reprezintă o ultimă încercare de a stopa descreşterea generală de 30m a reliefului pe direcţia nord – sud (pe teritoriul comunei Bărcăneşti). În apropierea conturului sudic al teritoriului comunei mai apar două movile de 66 şi 67,5 m. În extremitatea sud vestică, la sud-est de lacul Valea Bisericii (Sărături) este o movilă mai amplă Movila Sărături, aceasta extinzându-se pe teritoriul comunei Drăgoeşti, unde atinge şi altitudinea  maximă de 72,6 m.

Altitudinea maximă întâlnită pe teritoriul comunei Bărcăneşti este de 83m (Movila Morii aflată în “vârful coastei” la limita dintre satele Bărcăneşti şi Eliza Stoeneşti) în nordul Câmpiei Lehliului.

Între cele două sectoare altitudinale existente (Lunca Ialomiţei şi Câmpia Lehliului), sunt diferenţieri semnificative.

Lunca Ialomiţei are un profil transversal asimetric, fiind mai extins pe partea dreaptă (unde este şi comuna Bărcăneşti), malul drept fiind mult mai înalt decât malul stâng. Versantul coastei (malul drept al Luncii Ialomiţei), face trecerea între luncă şi câmpie, este afectat pe toată lungimea sa de eroziune foarte puternică.

Suprafaţa luncii Ialomiţei este netedă, cu o înclinare uşoară în sensul scurgerii râului (vest – est). În Lunca Ialomiţei aspectul neted este întrerupt de prezenţa văilor de meandre părăsite (mătci vechi ale Ialomiţei), cu o frecvenţă mai mare în nord – vestul teritoriului. Existenţa mai multor generaţii de văi a fost posibilă datorită faptului că Lunca Ialomiţei s-a format prin deversări, meandrare accentuată şi deplasare laterală.

Există deci două unităţi altitudinale bine individualizate pe teritoriul comunei, una este Lunca Ialomiţei unde altitudinile sunt în medie de 47 m, iar a doua este Câmpia Lehliului, unde valoarea altitudinilor medii sunt de 73 m.

Malul “coastei”, sectorul de contact al luncii cu nordul Câmpiei Lehliului (câmpul de dune), are un aspect complex datorat prezenţei loessului care a influenţat forma, panta şi aspectul versanţilor. Astfel, malul coastei, este o linie sinuoasă ce formează malul drept al luncii Ialomiţei în lungul lui aparând o varietate mare de forme de relief generate de şiroirea apei. Acestea au fragmentat aspectul versanţilor, succedându-se şi fragmentându-se pe toată lungimea malului. Omniprezenţa loessului a favorizat surpări, desprinderi şi prăbuşiri de pechete de loess, hrube, rigole, ravene, ogaşe şi torenţi, dând un aspect sălbatic “malului coastei”.

În Câmpia Lehliului, există şi microrelief de movile sau gorgane relicte antropice ce au fost realizate pentru destinaţii diverse: ca puncte de reper şi de observaţie (sunt caracteristice stepei), cu scop strategic, ca morminte ale popoarelor migratoare şi chiar ale dacilor, ele reprezentând un specific al Bărăganului. Movilele (gorganele) antropice nu sunt totuşi multe, având o pondere aproximativ egală cu a celor naturale. Provenienţa antropică a movilelor şi gorganelor este certificată din toponime (Movila cu Cruci) şi din prezenţa unor repere speciale create pentru a marca limitele dintre moşii, etc.

 

Harta comunei Bărcăneşti

Fragmente din ,,Monografia Comunei Barcanesti Ialomita”,  Editura Apollon , 2006 , autor Popa Daniel