Evolutia administrativa si teritoriala

EVOLUTIA  ADMINISTRATIVĂ

             Primei împărţiri a judeţului Ialomiţa în plase i-a corespuns pentru aceste meleaguri plasa Dridu. Conform evidenţei de la 1778 în evidenţa plasei Dridu erau înregistrate doar satele: Speteni, Bărcăneşti, Condeeşti şi Uleştii de Sus.

În anul 1831, plasele judeţului Ialomiţa sunt reorganizate (rezultând 3 plase), astfel că alături de cele patru sate existente şi înregistrate în plasa Dridu, a apărut şi satul Stoeneşti toate fiind incluse în plasa Ialomiţa cu reşedinţa la Slobozia.

În anul 1874 s-a făcut o nouă distribuire a comunelor, plasa Câmpu cu reşedinţa la Urziceni cuprindea 14 comune printre care şi comunele, Speteni (cu satul Borăneşti), Bărcăneşti (cu satele Eliza-Stoeneşti şi Condeeşti) şi comuna Uleşti (cu satele Frumuşica şi Arţari). Ulterior, prin Legea din 4 august 1876 s-a revenit la circumscripţiile plăşilor din anul 1864 (satul Condeeşti redevenind comună).

            După războiul de independenţă prin Legea din 25 mai 1882, reducându-se la 3 numărul subprefecţilor judeţului, este reorganizată şi  plasa Câmpu aceasta cuprinzând 23 de comune cu reşedinţa la Urziceni. Cu prilejul acestei reorganizări, satul Eliza-Stoeneşti s-a despărţit de comuna Bărcăneşti, astfel înfiinţându-se comuna Eliza-Stoeneşti, cele 5 sate devenind comune fiecare cu primărie şi judecătorie proprie. Boierul Alexandru Fochide a devenit prefect al judeţului Ialomiţa şi ulterior preşedinte al Consiliului Judeţean, influenţând organizarea administrativă a acestor meleaguri.

Primul efect al influenţei lui Alexandru Fochide îl constituie faptul că la  1 noiembrie 1892 s-a înfiinţat plasa Câmpu-Mostiştea  cu reşedinţa în  comuna Bărcăneşti având în componenţă 15 comune (Arţari, Axintele, Bărcăneşti, Borăneşti, Condeeşti, Copuzu, Coşereni, Dor Mărunt, Eliza-Stoeneşti, Frumuşica, Lehliu, Raşi, Speteni, Ştefăneşti, Uleşti). Din păcate această organizare nu a rezistat decât aproape 4 luni, până la 22 februarie 1896, când se organizează plasa Câmpu cu reşedinţa la Urzicen (cu 24 de comune în subordine), având în componenţă şi cele 5 comune a căror evoluţie ne interesează.

Odată cu trecerea în secolul XX, frământările administrative pe aceste maleaguri s-au înmulţit, astfel că  din 1 aprilie 1901, plasa Câmpu a fost reorganizată. Motivul l-a reprezentat reducerea numărului subprefecţilor la doi şi înfiinţarea a trei posturi de revizori comunali plătiţi de judeţ (directorului prefecturii dându-i-se  şi atribuţii de subprefect). Plasa Câmpu cu reşedinţa la Urziceni a fost redusă la 19 comune între care şi comunele  Bărcăneşti,Speteni,Condeeşti,Uleşti  şi Eliza-Stoeneşti.

La 23 aprilie 1904 din cauza dificultăţilor pe care le întâmpina directorul prefecturii în coordonarea plăşilor, plasa Câmpu a fost reorganizată, astfel s-a înfiinţat plasa Eliza-Stoeneşti alcătuită din 11 comune având reşedinţa la Eliza-Stoeneşti. Aceasta cuprindea comunele: Alexeni, Axintele, Bărcăneşti, Borăneşti, Broşteni, Condeeşti, Eliza-Stoeneşti, Frumuşica, Manasia, Speteni şi Uleşti.

Din păcate plasa Eliza-Stoeneşti s-a desfiinţat după numai un an, astfel că  la 25 aprilie 1905 prin decizia ministerială nr. 24963 din cauza                                                                                                                                                                                                               economiilor bugetare s-au făcut alipiri ale plăşilor, din reunirea plăşilor Lehliu şi Eliza-Stoeneşti rezultând plasa Lehliu cu reşedinţa la Lehliu.

Între anii 1910-1919  s-a reorganizat plasa Eliza-Stoeneşti cu reşedinţa la Eliza-Stoeneşti. Plasa cuprindea aceleaşi 11 comune: Alexeni, Axintele, Bărcăneşti, Borăneşti, Broşteni, Condeeşti, Eliza-Stoeneşti, Uleşti, Speteni şi Manasia.

După terminarea primului război mondial, din anul 1919 plasa Eliza-Stoeneşti, s-a desfiinţat, cele 5 comune fiind arondate în plasa Urziceni.

Cu toate că s-au mai făcut reorganizări ale plăşilor judeţului Ialomiţa în anii, 1926, 1929, 1936, cele 5 comune, Speteni, Bărcăneşti, Eliza-Stoeneşti, Condeeşti şi Uleşti, au făcut parte din plasa Urziceni.

Începând din anul 1939, s-a decis unificarea comunelor, astfel din alipirea celor  5 comune au  rezultat 2 comune. Din reunirea fostelor comune  Bărcăneşti şi Speteni, a rezultat noua comună Bărcăneşti cu reşedinţa în satul Bărcăneşti, iar din reunirea fostelor comune Eliza-Stoeneşti, Condeeşti şi Uleşti, a rezultat noua comună Eliza-Stoeneşti cu reşedinţa în satul Eliza-Stoeneşti.

Între anii 1938 şi 1940, jud. Ialomiţa (cu plăşile aferente), a fost integrat Rezidenţei Regale a Ţinutului Marea, cu sediul la Constanţa, iar între anii 1941-1950, Inspectoratului Regional Administrativ Constanţa.

Începând cu anul 1950, organizarea aministrativă a ţării s-a făcut după modelul sovietic, astfel  cele două comune (Bărcăneşti şi Eliza-Stoeneşti)  au făcut parte din raionul Urziceni. Apartenenţa raionului Urziceni s-a schimbat însă succesiv, astfel că între anii 1950-1952 a făcut parte din regiunea Ialomiţa, apoi în perioada 1952-1956 a fost cuprins în regiunea Ploieşti, pentru ca între anii 1956-1968 să facă parte din regiunea Bucureşti.

Începând cu anul 1968 , comuna Bărcăneşti ( formată din satele  Speteni şi Bărcăneşti) şi comuna Eliza-Stoeneşti (formată din satele Condeeşti, Uleşti şi Eliza-Stoeneşti), au fost desfiinţate abuziv, astfel că prin unirea celor două comune s-a constituit actuala comună Bărcăneşti. Prin această nouă organizare,  cele două foste comune au devenit sate oficiale astfel că începând cu anul 1968, noua comună BĂRCĂNEŞTI este alcătuită oficial din satele, Bărcăneşti şi Condeeşti.

Tot începând cu anul 1968,  s-a revenit la împărţirea tradiţională a ţării în judeţe, astfel că  în perioada 1968-1981 nou extinsa comună Bărcăneşti a făcut parte din judeţul Ilfov cu reşedinţa la Bucureşti, iar din anul 1981 a revenit la judeţul Ialomiţa (reorganizat pe o suprafaţă mai mică şi având reşedinţa la Slobozia).

 

                       EVOLUTIA TERITORIALA

             Satele comunei Bărcăneşti sunt sate de luncă ce fac parte din tipul de sat adunat cu formă geometrică dreptunghiulară, lungimea totală de 8 km ce copiază pe latura sudică traseul sinuos al malului drept al luncii Ialomiţei („malul coastei”). Evoluţia teritorială a comunei Bărcăneşti a fost în general pozitivă atât în extravilan, cât şi în intravilan.

Un rol major faţă de cum s-a desăvârşit în timp extinderea, l-au avut deversările Ialomiţei dintr-o albie în alta, astfel propriu-zis Ialomiţa având în acest sector al luncii sale 3 cursuri de apă (albii minore) cu vârste diferite. Cursul cel mai vechi din care se păstrează porţiuni de vale mai evoluate (cu versanţi mai aplatizaţi) forma o linie sinuoasă care curgea aproximativ în zona actualei şosele judeţene, meandrat când pe stânga, când pe dreapta pe vetrele satelor Speteni şi Bărcăneşti.    Satul Bărcăneşti era traversat apoi pe diagonală, ulterior albia depărtându-se de malul “coastei” în dreptul satelor Eliza-Stoeneşti, Condeeşti, Uleşti, având un traseu aproximativ pe la marginea actuală a vetrelor satelor respective, cursul continuându-se spre est pe teritoriul comunei învecinate Axintele unde forma fostelor văi este mai evidentă (văi ocupate acum de lacuri).

Cea de a doua albie minoră (ca vechime) este actuala veche matcă a Ialomiţei situată în nordul comunei aproximativ la jumătatea distanţei dintre vatra satului şi actuala albie minoră a Ialomiţei. Aceasta avea un parcurs foarte meandrat (sinuos) cu precădere în sectorul satelor Speteni şi Bărcăneşti (confluenţa acesteia cu actuala albie se făcea în sectorul satului Eliza-Stoeneşti). Prima albie, şi cea mai veche (ce trecea prin sate) era părăsită, fiind ocupată de ape doar în anii ploioşi când erau inundaţi. În general Ialomiţa curgea pe cele două albii simultan (actuala albie şi matca veche) până când autorităţile au regularizat cursul Ialomiţei, direcţionându-l pe actuala albie minoră.

Primele vetre ale satelor erau în Speteni şi Bărcăneşti între actuala şosea şi  “malul coastei” (Lunca Ialomiţei). La Eliza-Stoeneşti erau două cătune Stoeneşti (mai vechi situat între şoseaua judeţeană şi “malul coastei” şi Eliza situat pe stânga şoselei, spre luncă). Satul Condeeşti avea o întindere mică (sat vechi de moşneni) situat între actuala şosea judeţeană şi malul coastei (drumurile plecau din drumul ce cobora versantul drept al luncii, râpa) şi se îndreptau radiar spre luncă fapt ce demonstrează strânsele legături în vremuri vechi între Condeeşti şi Vlăiculeşti (satul lui Vlaicu) mulţi dintre actualii locuitori ai Condeeştiului fiind veniţi din satul Vlăiculeşti. În sfârşit, satul Uleşti se întindea pe ambele părţi ale actualei şosele judeţene. Vechea vatră a satelor era mult mai redusă (40 % din cea actuală). În timp suprafaţa a evoluat (cu precădere în sec-XIX) mărindu-se constant. De remarcat este faptul că satul Eliza Stoeneşti era aproape lipit de satul Bărcăneşti, iar satul Condeeşti era lipit de satul Uleşti.

A existat în general o similitudine logică între creşterea populaţiei comunei şi creşerea suprafeţei vetrei locuite (intravilan). Suprafaţa teritoriului intravilan a crescut de la 380 ha (3,80 kmp) în 1890, atingând valoarea maximă în 1975 cu 654 ha (6,54 kmp), după care suprafaţa intravilanului a început să scadă, ajungând la 583 ha (5,83 kmp) în 2004. Această oscilare a suprafeţelor extravilane şi totale, se datorează deselor schimbări organizatorice din zonă la nivel de plase, judeţe, raioane, regiuni, de-a lungul timpului comuna Bărcăneşti având o istorie foarte frământată din punct de vedere administrativ, atât pe plan intern (în interiorul comunei), cât şi pe plan zonal.

Evoluţia teritorială a comunei Bărcăneşti

 

Fragmente din ,,Monografia Comunei Barcanesti Ialomita”,  Editura Apollon , 2006 , autor Popa Daniel