Invatamantul si sanatatea

INVATAMANTUL

             După întemeierea Ţării Româneşti ca stat de sine stătător, creşte preocuparea pentru formarea de cadre necesare organizării diferitelor servicii ale statului şi conducerii bisericilor. Considerăm că şi acum tot biserica a fost instituţia în cadrul căreia s-au format slujitorii ei, precum şi dregătorii şi slujitorii centrelor mai populate, a vămilor şi altele. Tinerii învăţau într-o şcoală pe lângă mânăstirile din ţară sau din străinătate. Sunt tineri care au fost trimişi la Constantinopol, ca Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, pentru a studia „arta războiului”. Înapoiaţi în ţară, bine pregătiţi aceşti tineri vor fi participat la educarea poporului, la formarea de convingeri moral religioase. Documentele vremii ne fac dovada că ştiinţă de carte aveau şi boierii ţării şi domnitorul. Din documentele studiate la istoricul comunei Bărcăneşti, aflăm că, pentru stabilirea hotarelor, voievodul, a dat, aşa cum se obişnuia, boieri hotarnici care să stabilească limitele fiecărei moşii. Observăm că numele acestor boieri hotarnici au fost scrise în documentele la curtea domnească de la Bucureşti sau Târgovişte, ceea ce înseamnă că ei erau cunoscuţi mai dinainte, făceau parte din aparatul domnesc de hotarnici, oameni de încredere ai domnitorului, care puneau în aplicare poruncile privind stabilirea hotarelor. Ei aveau o mare răspundere faţă de curtea domnească. Dar spre a-şi putea aduce la împlinire aceste servicii de cinste, dar şi de răspundere, ei trebuiau să fie cunoscători ai meşteşugului scrierii, să ştie să citească hrisoavele domneşti, să le înţeleagă şi în plus să aibă cunoştinţe de agrimensură.

Conţinutul şcolii îl deducem din activitatea elevilor ei, învăţarea limbii slavone, a citirii şi scrierii ei, cunoaşterea celor patru operaţiuni aritmetice, noţiuni de cronologie şi de comerţ.

În sec. XVIII-lea asistăm la biruinţa limbii române asupra celei slavone. Nevoia neguţătorilor, meşteşugarilor, ţăranilor şi slujbaşilor administraţiei ialomiţene de a scrie a avut ca urmare întemeierea de şcoli la oraşe şi sate, existenţa lor poate fi dedusă indirect.

Conducerea statului a întemeiat şcoli cu dascăli plătiţi de la buget, o şcoală la care puteau urma copii şi din păturile de jos ale poporului. Din documentele şcolare se desprinde ideea stabilităţii dascălului, a continuităţii, în vederea stimulării silinţei la învăţătură a şcolarilor şi a învăţătorilor, s-au folosit recompense. În general, conţinutul şcolii acestei epoci este religios după cum reiese din manualul didactic tipărit special pentru şcoală. În acelaşi timp, cel care răspundea de procesul de învăţâmânt era mitropolitul care cerea să se găsească dascăli care să ştie şi cântările bisericeşti. Din a doua jumătate a secolului al XVIII începe să se pună accent pe caracterul laic al învăţământului.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea se hotărăşte înfiinţarea de şcoli naţionale în oraşele reşedinţă de judeţ, un învăţământ public de stat, prevăzându-se la buget sume pentru întreţinerea şcolilor din reşedinţa de judeţ. Pentru o mai bună organizare a lor s-a elaborat Regulament şcolar alcătuit de Eforia şcolilor, care regulament a conceput o şcoală bine organizată ce a corespuns scopului urmărit, au răspândit ştiinţa de carte în rândul unei populaţii mai largi din lumea oraşelor şi a satelor.

În anul 1838, s-a trecut la organizarea şcolilor publice în mediul sătesc. Ele nu au la bază nicio legiferare şi au luat fiinţă pe baza de dispoziţie dată prin circulări ale Departamentului din Lăuntru şi Eforia şcolilor, din 14 ianuarie 1838. Pregătirea învăţătorilor urma să se facă în şcoala naţională din Călăraşi. Începând cu 1838, aici se desfăşoară cursuri de pregătire cu cei aleşi de sate pentru a fi candidaţi . De acum şcoala naţională se transformă în şcoală normală. Candidaţii trimişi la Călăraşi se făceau prin grija satului, a subrevizorului şi a subcârmuirii fiecărei plăşi, cu banii de cheltuială sau şi cu merinde.

Legea pentru organizarea instrucţiunii publice din februarie 1847 precizează că scopul urmărit de învăţăturile din şcoala comunală este „citirea slobodă şi cu înţeles”, scrierea „regulată şi citeaţă”, rugăciunile pe care trebuie să le ştie „orice creştin”, cele patru lucări ale aritmeticii, cunoştinţe practice privind lucrarea pământului, creşterea vitelor şi cântările bisericeşti. Se mai întâmplă greutăţi privind localul şcolii, încălzirea lui, neplata salariului învăţătorului la timp de la obştea satului, ceea ce primea de la obştea satului nu ajungea învăţătorului pentru a se întreţine şi a mai face şi alte cheltuieli.

Învăţătorii au căutat să insufle elevilor mai ales dragostea de ţară şi neam, să le dezvolte mintea, cugetarea, să le formeze deprinderi de muncă, să scoată în evidenţă rolul educativ al istoriei, geografiei şi al limbii române.

În timpul domniei lui A.I. Cuza, şcoala capătă noi impulsuri prin mai marea preocupare a statului în procesul de sprijinire şi ajutorare a învăţământului românesc, prin reorganizarea lui şi extinderea şcolilor din întreaga ţară fiind pusă în funcţiune Legea Instrucţiunii din 1864. Aceasta prevedea obligativitatea şi gratuitatea pentru toţi copii de ambele sexe.

În anul 1887 în şcolile celor 5 foste comune existente atunci pe aceste locuri, învăţau în total 253 de elevi (105 elevi în Bărcăneşti, 56 elevi în Speteni, 34 elevi în Eliza-Stoeneşti, 34 elevi în Condeeşti şi  24 elevi în Uleşti), fiecare comună având câte un local de şcoală şi câte un învăţător retribuit de către locuitori.

După doar 18 ani, în anul 1905 numărul de elevi aproape că s-a dublat, ajungând la 546 de elevi existând însă 338 de copii înregistraţi care nu frecventau şcoala. Numărul elevilor a crescut proporţional cu creşterea populaţiei impunându-se construcţia de noi localuri de şcoală, fapt realizat în mai multe etape.

Majoritatea şcolilor în care se învăţa nu mai există deoarece erau foarte vechi şi fiind construite din paiantă s-au degradat.

Şcolile au fiecare o individualitate proprie dată de anul construcţiei, stil, spaţiu, mediu şi nu în ultimul rând de factorul uman (cadre didactice şi elevi).

Cea mai veche clădire şcolară (demolata in anul 2010), este cea a fostei Şcoli primare (I-IV) Speteni , in aceeasi curte a fost construita o cladire noua in anul 2007 unde funcţionează Grădiniţa Speteni. Această şcoală a fost construită în stil “Spiru Haret” în anul 1903, având două săli de clasă, un hol şi o cancelarie.

Şcoala Gimnaziala Barcanesti (corpul A), a fost construită în mai multe etape. Iniţial în curtea şcolii exista un local de şcoală construit în anul 1868, această veche clădire era amplasată aproximativ unde este acum magazia şcolii. În aceeaşi curte a fost construit în anul 1908 un local de şcoală tip “Spiru Haret” cu două clase un hol şi o cancelarie, construcţie identică cu cea a Şcolii Speteni.

În anul 1958, datorită măririi numărului de elevi, la Şcoala Bărcăneşti s-a construit în aceeaşi curte perpendicular pe axa şcolii de la 1908, un alt corp de şcoală două săli de clasă plus un hol, acesta având în prelungire fundaţiile pentru continuarea extinderii şcolii. Fundaţiile erau din beton şi presupuneau construirea în continuare a unei săli de clasă şi continuarea holului (aripa de sud-vest unită astfel cu clădirea construită la 1908), iar spre nord-est, în unghi drept, se dorea construirea unei noi aripi cu 3 săli de clasă, o cancelarie, o cameră pionieri şi un cabinet pentru director. În ultimă instanţă după ce au fost subzidite fundaţiile (cele iniţiale nu au fost acceptate de către specialişti) a fost extinsă construcţia, în două etape (aripa de sud-vest construită în anul 1961 şi aripa de nord-est construită în anul 1962). În concluzie localul principal al Şcolii Bărcăneşti a fost construit în patru etape în anii: 1908, 1958, 1961 şi 1962.

Corpul B (Atelierul Scoala), a fost construit in anul 1975 si renovat in 2009, este o cladire moderna cu etaj cu 6 Sali de clasa si Biblioteca, aici functioneaza clasele de invatamant primar si Gradinita Barcanesti.

Localul Şcolii I-IV Eliza-Stoeneşti a fost construită în două etape. Prima etapă  realizată în anul 1905 a inclus o sală de clasă (amplasată spre şosea), o cancelarie şi un hol. În cea de-a doua etapă a fost construită în anul 1962 cea de-a doua clasă rezultând o clădire tip “Spiru Haret”. Clădirea a mai suferit modificări, astfel, la cea de-a doua clasă, construindu-se un zid interior pentru a rezulta şi un spaţiu pentru Grădiniţa Eliza. Incepand cu septembrie 2016,  acest local de scoala a fost inchis ca urmare a restringerii numarului de copii, elevii de invatamant primar au fost mutati la Localul Condeesti, iar copii prescolari au fost mutati la noua Gradinita construita in cartierul Condeesti (Gradinita Condeesti a fost inaugurata in septembrie 2016).

Şcoala Condeeşti a funcţionat iniţial într-un local amplasat în centrul satului, local construit în anul 1911. Datorită vechimii clădirii şi a faptului că numărul de elevi creştea exponenţial, s-a construit în anii  1966-1967 un nou local de şcoală   clădire ce cuprindea, trei săli de clasă, două laboratoare, cancelarie, cabinet director, hol, dependinţe, etc. Clădirea are săli de clasă spaţioase, faţada fiind amplasată spre sud. Incepand din septembrie 2016, in acest local au fost mutate elevii de invatamant primar de la localurile Eliza si Ulesti astfel ca acum in acesat local elevii de invatamant primar (Scoala primara Condeesti).

Clădirea actuală a Şcolii cu clasele I-IV Uleşti a fost construită în anii 1960-1961, având 2 săli de clasă, cancelarie, hol si incepand din septembrie 2016, elevii au fost mutati la localul unde functioneaza acum Scoala primara Condeesti.

Cladirea in care a functionat pana in septembrie 2016 Gradinita Ulesti, a fost costruita in anul 1936, aici a functionat o perioada si Primaria Ulesti.

Gradinita Condeesti este localul cel mai nou si mai modern, construit in anii 2015_2016, printr_un Proiect al Bancii Mondiale in parteneriat cu Guvernul Romaniei si Primaria Barcanesti, fiecare dintre ele fiind prevazut sa participle cu 1/3 din bani.  De fapt, Banca Mondiala si Guvernul Romaniei aveau alocati banii inca din anul 2010, dar Primaria Barcanesti a reusit sa aloce partea ei de finantare abia in anul 2015. Cladirea este foarte moderna, cuprinde 2 sali de clasa cu grupuri sanitare separate pentru fiecare clasa, cancelarie, cabinet medical, vestiare, aici functioneaza Gradinita Condeesti cu doua clase differentiate pe grupe de varsta.

In concluzie pana in anul 2011, Scoala cu clasele I_VIII Barcanesti cuprindea 3 localuri de scoala, Corpul A, Corpul B (Atelierul Scoala) si Gradinita Speteni, iar Scoala cu clasele I_VIII Condeesti cuprindea 4 localuri de scoala, Scoala V_VIII Condeesti, Scoala I_IV Eliza, Scoala I_IV Ulesti si Gradinita Ulesti.

Incepand din septembrie 2011, toate scolile au fost unite in conformitate cu Legea 1/2011, rezultand Scoala Gimnaziala Barcanesti cu 7 localuri de scoala             (Corpul A, Corpul B, Gradinita Speteni, Local I_IV Eliza, Local V_VIII Condeesti, Local I_IV Ulesti si Gradinita Ulesti), la acestea dupa cum am amintit se adauga in 2016 si cel de_al 8_lea local Gradinita Condeesti.

Datorita scaderii drastice a numarului de copii si a cheltuielilor foarte mari, in vara anului 2016 au fost inchise 3 localuri de scoala, atfel Scoala Gimnaziala Barcanesti functioneaza in anul scolar 2016_2017 cu 5 localuri de scoala (Corpul A, Corpul B, Gradinita Speteni, Scoala Primara Condeesti si Gradinita Condeesti), iar Planul de scolarizare al scolii, prevede ca si Gradinita Speteni sa fie inchisa din vara anului 2017 din lipsa de copii, astfel in final Scoala Gimnaziala Barcanesti va functiona din toamna anului 2017 cu 4 localuri de scoala, Corpul A cu invatamant gimnazial, Corpul B (Atelierul Scoala) cu invatamant primar si prescolar, Scoala Primara Condeesti si Gradinita Condeesti.

Localurile inchise vor vi reamenajate si vor primi alte destinatii ( la Localul Eliza va functiona Dispensarul medical si Sala de festivitati, la Localul Ulesti va fi amenajat Caminul Cultural Condeesti, Gradinita Speteni va deveni probabil Dispensarul medical Barcanesti, iar Gradinita Ulesti va avea o destinatie in sfera serviciilor.

Evoluţia populaţiei şcolare în perioade mai recente este descendentă datorită plecării din comună a tinerilor dar şi datorită scăderii natalităţii.  A fost o creştere treptată a numărului de elevi în perioada 1973-1977, aceasta fiind de fapt perioada în care contingentele anilor exploziei demografice (1966-1969),au început să frecventeze şcoala. Valoarea maximă a numărului de elevi se înregistrează în anul 1977 cu 376 de elevi la Scoala Barcanesti si 358 de elevi la Scoala Condeesti (cu tot cu elevii de la Casa de copii Condeesti) un total de 734 de elevi pe toata comuna, acest an acumulând şi valorificând în cel mai înalt grad şcolarizarea generaţiilor născute după 1966. După anul 1977, numărul de elevi scade treptat ajungându-se la 219 elevi înregistraţi la Şcoala Bărcăneşti în anul 1992. De altfel în anul 1992 s-a înregistrat valoarea maximă a numărului de elevi raportat la perioada de după anul 1989 (perioada potcomunistă), ulterior anului 1992,  evoluţia numărului de elevi a căpătat un caracter foarte oscilant valoarea minimă fiind atinsă în anul 1995 (177 de elevi).

Propriu zis in anul 2017, la Scoala Gimnaziala Barcanesti (toata comuna) mai frecventeaza cursurile efectiv doar 326 de copiii, mai putin de jumatate fata de anul 1977.

Numărul de cadre didactice a avut valori oscilante, mărimea efectivului,  fiind influenţată de numărul elevilor, alţi factori care au dus la scăderea numărului de cadre didactice fiind reducerea numărului de ore de predare pe materii, modificarea normei didactice, etc.  Numărul cel mai mare de cadre didactice s-a înregistrat în anul 1977 (20 de cadre didactice), iar numărul cel mai mic,s-a înregistrat în anul 1992 (11 cadre didactice).

Pentru Şcoala Condeeşti, reflectarea unei evoluţii a numărului de elevi şi de cadre didactice este mai dificilă, datorită faptului că alături de copii proveniţi din familiile din localitate, la Şcoala Condeeşti învăţau şi copiii care proveneau de la Casa de copii şcolari Condeeşti (statisticile cuprinse în această lucrare se referă strict la populaţia satelor actualei comune Bărcăneşti). Totuşi este de menţionat faptul că începând cu anul 1968, în şcolile din Condeeşti învaţă mai mulţi elevi decât în şcolile din Bărcăneşti, acest decalaj mărindu-se în ultimul  timp (214 elevi la Condeeşti faţă de 189 elevi la Bărcăneşti în anul 2004). Acest fapt se datorează proporţiei însemnate a copiilor de etnie rromă, de la şcolile din Condeeşti. Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tot mai multi copii (majoritatea rromi) au abandonat cursurile scolare plecand in tari membre ale Uniunii Europene, cu precadere in Franta, Spania, Italia si Portugalia.

În perioada 1969-1987 în satul Condeeşti a funcţionat o Casă de copii şcolari, modernă. Iniţial pe amplasamentul Casei de copii, a funcţionat o şcoală de tractorişti, dar în timp, s-a renunţat în favoarea Casei de copii. Aceasta avea o amploare deosebită, cu clădiri moderne diversificate,  dormitoare, săli de studiu, ateliere, cinematograf, club, cantină, bucătărie, etc., capacitatea medie fiind de 250 de copii instituţionalizaţi. Casa de copii Condeeşti a fost desfiinţată în anul 1987, datorită faptului că Leagănul de copii de la Slobozia nu mai avea mulţi copii, astfel, copii de la Condeeşti au fost mutaţi la Slobozia.

Figuri de dascăli

Nu putem trece peste capitolul dedicat Învăţământului fără ca să amintim, viaţa şi activitatea unor cadre didactice care au făcut cinste învăţământului ialomiţean şi care au învăţat locuitorii mai vârstnici şi mai tineri ai comunei Bărcăneşti. Demn de menţionat sunt învăţătorii care au funcţionat aici, fiind fiii acestei comune. Un fiu al satului, învăţător la începutul secolului a fost Marin Nicolescu.

Un alt învăţător a fost Theodor Lupu care a dovedit multă putere de muncă, nivel ridicat de pedagog în procesul de instruire şi educaţie al elevilor, ataşament faţă de toţi locuitorii comunei. Era un bun patriot; urma cu regularitate cursurile de istorie pe care Nicolae Iorga le ţinea la Vălenii de Munte şi reuşea să insufle elevilor săi un cald patriotism. La îndemnul insistent al lui, a ieşit prima pleiadă de intelectuali ai stului ca: Gogu Vasiliu, învăţător, Ilie Virgil, învăţător, fraţii Ghiculescu şi Atanasie Cărăbăneanu, ofiţeri, Costică Cărăbăneanu, Popa Ştefan, Ionescu Stere, Scurtu Maria şi Scurtu Victoria, Petrache Cristel, Petrache Ioana şi Popa Elena, învăţători, Jean Popa, preot, Gheorghe Alexe, la Şcoala de Aviaţie, Cotingă Maria, învăţătoare şi alţii.

Alţi dascăli care au făcut cinste comunei au fost: înv. Dinu Florea, prof. Comănescu Ion, prof. Mihaiu Mircea, inv. Nita Teodora, iar dintre cei care sunt in viata ne mândrim cu: profesorii Rădulescu Ciprian,  Hanu Georgeta, Bărăgan Vasile, Stroe Anton, Stroe Ioana, Mihaiu Silvia, invatatoarele Dragomir Maria, Draghici Ileana Evelina, educatoarea Nichita Maria.

Demnă de menţionat este perioada directorului Matei Nicolae, care a condus gospodăria şcolii creând lotul experimental, livada şcolii şi arbuştii din curtea şcolii.

Modelul de cadru didactic careia ii suntem recunoscatori şi care ne-a influenţat cariera profesională, pentru mine rămâne profesoara de biologie, a fost foarte mult timp şi directoarea şcolii, Hanu Georgeta, care, fără să greşesc poate fi un „Domnul Trandafir” de sex feminin al învăţămânului românesc „Icoană” în faţa căreia trebuie să te apleci cu cea mai mare veneraţie şi respect pentru dragostea cu care a învăţat carte multe generaţii de copii ai comunei Bărcăneşti.

 

SANATATEA

             În comuna Bărcăneşti personalul medical a fost bine reprezentat de-a lungul timpului. În vechime, boierilor le plăcea să se înconjoare de personal medical calificat care avea capacitatea de a le ţine companie şi de a-şi face datoria profesională (îmbinau utilul cu plăcutul). De asemenea, faptul că izbucneau frecvente epidemii de ciumă şi de holeră cât şi persistenţa unei mortalitatăţi infantile ridicate au determinat interesul pentru serviciile medicale de calitate.

Preocuparea boierilor pentru sectorul medical este subliniată cel mai bine prin faptul că moşierul Alexandru Fochide (proprietarul moşiei Bărcăneasca) a donat pe data de 19 septembrie 1894 o suprafaţă de 7281 mp de teren situat în oraşul Urziceni pentru a fi construit  Spitalul Urziceni (pe atunci era spital judeţean). Condiţia pusă de Alexandru Fochide a fost ca două paturi să poarte numele familiei sale (titularul paturilor asigura mâncare bolnavilor care ocupau paturile). Aşadar satele comunei Bărcăneşti nu duceau lipsă de personal calificat (uneori mediu, alteori superior).

Importanţa ponderii asistenţei medicale a crescut odată cu legea din 23 aprilie 1904 prin care judeţul a fost împărţit în Cercuri sanitare (pentru a fi gestionate mai uşor cheltuielile). Astfel, pe suprafaţa actualei comune erau 3 cercuri, reşedinţe de cerc fiind, comuna Speteni (care forma cercul Speteni împreună cu comuna Borăneşti), comuna Eliza-Stoeneşti (care forma cercul Eliza-Stoeneşti împreună cu comunele  Bărcăneşti şi Condeeşti) şi comuna Frumuşica (care forma cercul Frumuşica împreună cu comunele Uleşti şi Axintele). Reşedinţa cercului găzduia personalul medical, acest fapt fiind foarte important în epocă, pentru populaţia din comuna reşedinţă scurtându-se timpul de intervenţie faţă de bolnavi. În perioada interbelică în Bărcăneşti a profesat un foarte bun doctor de origine germană (Dr. Nansen).

După cel de-al II-lea Război Mondial, în perioada 1953-1975, în comuna Bărcăneşti (sat Speteni) a funcţionat cu real succes o maternitate cu 5 paturi, aproape toţi copii născuţi în această perioadă (anii 1953-1975) născându-se în această maternitate. Pentru comuna Bărcăneşti, existenţa unei maternităţi a reprezentat   unul din factorii care au dus la scăderea numărului de copii decedaţi la naştere.

De asemenea tot în satul Speteni, funcţiona un dispensar medical cu cabinete de consultaţie, sală de tratamente, cabinet stomatologic şi o farmacie, iar în satul Uleşti (la SMA Condeeşti), funcţiona un punct sanitar (deservit prin rotaţie de către personalul dispensarului medical) şi un cabinet stomatologic. Cadrele medicale deserveau agenţii economici, instituţiile şcolare şi populaţia. Numărul personalului medical a fost oscilant în decursul timpului. Astfel în perioada 1968-1978 în comună au existat 4 medici şi 6 cadre medii.

După anul 1999, clădirea în care funcţiona dispensarul a fost revendicată fiind cedată moştenitorilor, astfel, dispensarul medical a fost mutat în satul Condeeşti în “casa agronomului” clădire duplex cu două apartamente. În prezent începând cu luna mai 2005 a mai fost înfiinţat un dispensar medical, în “casa agronomului” din satul Bărcăneşti, medic primar Niculina Grigore, pacientii, cu precădere populaţia din satele Speteni şi Bărcăneşti. In toamna anului 2016, sub conducerea primarul Popa Daniel a fost amenajat un Cabinet medical la localul Scolii Eliza, cabinet dotat cu conditii moderne. Tot în sfera serviciilor medicale, în comuna Bărcăneşti   funcţionează 2 farmacii (cate una in fiecare sat), care completează gama serviciilor medicale. De asemenea tot sub conducerea primarului Popa Daniel a fost amenajat in in cartierul Eliza un cabinet stomatologic in anul 2016. In concluzie, in comuna Barcanesti in sfera serviciilor medicale, exista 2 cabinete medicale, 1 cabinet stomatologic si 2 farmacii.

Medicina veterinară a fost întotdeauna bine reprezentată, cu precădere în perioada regimului comunist, în comună profesau medici şi tehnicieni veterinari. În prezent comuna este deservită de un medic veterinar şi de 3 tehnicieni veterinari.

Fragmente din ,,Monografia Comunei Barcanesti Ialomita”,  Editura Apollon , 2006 , autor Popa Daniel