Populatia

              POPULATIA

Cea mai veche evidenţă credibilă cunoscută despre satele de pe teritoriul actualei comune Bărcăneşti, este catagrafia (recensământul) satelor plasei Ialomiţa pe anul 1837 întocmită de Constantin Dorcescu şi înaintată Ocârmuirii judeţului Ialomiţa, aceasta cuprinzând numărul populaţiei, al pogoanelor lucrate şi al animalelor. Conform acesteia populaţia însumată a satelor de pe acest teritoriu era de 2087 locuitori (Speteni 299, Bărcăneşti 694, Stoeneşti 518 -Eliza nu exista, Condeeşti 335, Uleşti 241). Aceste date reprezintă reperul de la care vom raporta evoluţia numerică a populaţiei. Această evoluţie se încadrează creşterii mari de populaţie din Bărăgan între anii 1750-1800 şi creşterii  explozive manifestată în perioada 1800-1899, în  Bărăgan manifestându-se în aceste perioade creşterea cea mai mare de populaţie din România, fapt datorat cu precădere sporului migratoriu foarte mare. La acest proces de populare Lunca Ialomiţei a reprezentat  sectorul principal de atracţie (din cadrul Bărăganului).

Astfel, conform studiilor şi statisticilor, în perioada 1750-1800, populaţia din Bărăgan s-a dublat, iar în perioada 1800-1899 a sporit cu valori între 200-400 %. Desigur că aceste valori imense (datorate în principal sporului migratoriu), erau posibile datorită capacităţii de absorţie a Bărăganului care era zona cea mai lipsită de populaţie a României (densitate 1,1-5 loc/kmp).

Astfel în perioada 1837-1890 satele de pe teritoriul actualei comune Bărcăneşti şi.au sporit populaţia cu 254 %, în anul 1890, populaţia adunată a celor 5 sate ajungând la 5089 locuitori (valoare a populaţiei mult mai mare decât populaţia actuală a comunei). Pe sate(foste comune) populaţia din anul 1890 era repartizată astfel: Speteni 1109 locuitori, Bărcăneşti 1727 locuitori, Eliza-Stoeneşti 942 locuitori,  Condeeşti 647 locuitori, Uleşti 664 locuitori.

Numărul populaţiei a crescut continuu, atingând o valoare maximă în anul 1967 (7292 loc.) valoare care marca o creştere după ce tot intervalul 1956-1966 populaţia scăzuse încet dar sigur. Dacă în perioada 1837-1912 creştera s-a bazat pe un spor migratoriu foarte mare (dar şi un spor natural mare), începând cu anul 1967 populaţia scade datorită plecării masive a locuitorilor către mediul urban (spor migratoriu negativ).

Contingentul 1967 este ca în toată ţara, cel mai numeros, în  acest  an  fiind îregistrat  cel mai mare număr de copii născuţi vii (191) acest fapt făcând ca evoluţia numerică a populaţiei să redevină pozitivă (din păcate doar pentru  acest an). Ulterior, ritmul scăderii populaţiei s-a accelerat.

Este lesne de constatat că a continuat scăderea numărului populaţiei totuşi se observă două zvâcniri pozitive  în anii  1998 şi 2000. Motivul principal al acestei firave evoluţii pozitive îl reprezintă nu sporul natural ci sporul migratoriu, tendinţa generală fiind ca numărul celor stabiliţi (sau restabiliţi în comună) să crească. Aşadar populaţia comunei Bărcăneşti era de 3636 locuitori în anul 2012, cu 1453 de locuitori mai puţini decât acum 114 ani (1890) si cu 3653 de locuitori mai putin decat in anul 1967 (anul cu valoarea cea mai mare a populatiei). Practic, acum,  populatia comunei Barcanesti, este pe jumatate fata de anul cu cea mai mare valoare a populatiei comunei (1967).

Pentru ca elementele expuse în acest tabel să fie mai uşor de înţeles am adunat datele astfel încât să reiasă o cetralizare conform împărţirii oficiale actuale a comunei pe cele două sate Bărcăneşti(cu Bărcăneşti şi Speteni) şi Condeeşti(cu Eliza-Stoeneşti,Condeeşti şi Uleşti).

anul 1837 1890 1912 1941 1956 1966 1967 1977 1992 2002 2004
Pop. Tot. (Loc.) 2087 5089 6381 7093 7276 7101 7292 5769 4113 3978 3958
Pop. Bărcăneşti 993 2836 3583 3930 4107 3836 3937 3101 2284 2040 2030
Pop. Condeeşti 1094 2253 2798 3163 3169 3265 3355 2668 1829 1938 1928
  1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Natalitatea a avut o evoluţie oscilantă cu o perioadă de creştere ce a  atins un vârf în anul 1967, an de referinţă cu cel mai numeros contingent (191 de născuţi vii). După anul 1967, valoarea natalităţii a scăzut continuu având în anul 2002 doar 20 % din valoarea natalităţii din 1967. După anul 2002 se înregistrează o firavă creştere a natalităţii (43 de născuţi vii în anul 2004 faţă de 39 de născuţi vii in anul 2002), astfel anul 1967 reprezentând contingentul cel mai numeros (191 copii născuţi vii), iar anul 2002 reprezintă valoarea cea mai scăzută a natalităţii (39 copii născuţi vii). În perioada 1967-1970 a avut loc o o explozie a natalităţii datorită decretului din noiembrie 1966 care interzicea întreruperile de sarcină.

Reprezentată în procente, natalitatea are o evoluţie pozitivă aflată în creştere până în anul 1967 (26,19 %o) după care scade alarmant atingând 9,72 %o (în anul 1992) dar, ulterior a avut o creştere uşoară atingând 10,86 %o în anul 2004. Până în anul 1977 numărul născuţilor vii este mare, având valori foarte bune, chiar dacă totalul populaţiei începuse să scadă din 1967, scăderea populaţiei datorându-se cel puţin până în anul 1981 sporului migratoriu negativ. Dacă analizăm ultimul deceniu, observăm oscilaţiile mici ale valorii natalităţii, cu o uşoară scădere generală, dar cu semne de creştere în anii 2003 şi 2004.

Valoarea cea mai mare a natalităţii în ultimul deceniu (1994-2004) se înregistrează în anul 1997 (59 de născuţi vii), iar valoarea minimă  este după cum am mai amintit în anul 2002 (39 de născuţi vii).

            Mortalitatea a avut o dinamică în creştere, cu mici oscilaţii dar cu valori mai mari decât ale natalităţii. Creşterea ratei mortalităţii se datorează procesului de îmbătrânire a populaţiei, vârstnicii fiind mai numeroşi (cu precădere în mediul rural),  totuşi mortalitatea având începând cu anul 2002 o scădere semnificativă. Valoarea maximă a mortalităţii a fost atinsă în anul 1993 când s-au înregistrat 115 persoane decedate (după cum relevă tabelul cu mortalitatea în ultimul deceniu), iar valoarea cea mai mică a mortalităţii este înregistrată în anul 2004 (58 de persoane decedate). Au existat şi copii născuţi morţi, cele mai multe decese fiind în anul 1967 (4 decese) şi 1975 (5 decese), ani în care dacă ţinem cont de numărul mare de copii născuţi (191, respectiv 130) se mai atenuează impactul negativ.

Probabil că acest număr mare de copii morţi la naştere se datorează decretului din noiembrie 1966, ce a luat prin surprindere populaţia, care a încercat prin metode rudimentare întreruperi de sarcină, unele dintre ele eşuând. Un alt factor al scăderii cazurilor de copii născuţi morţi îl reprezintă ridicarea standardului de viaţă al populaţiei cât şi faptul că după anul 1990 a fost permisă din nou practicarea întreruperilor de sarcină.

            Sporul natural (diferenţa dintre natalitate şi mortalitate) are valori pozitive până în anul 1994, ulterior acestui an, sporul natural a devenit negativ.

Principalele motive care stau la baza scăderii sporului natural, sunt plecarea elementului demografic tânăr şi fenomenului de îmbătrânire a populaţiei. Cea mai mare valoare absolută a sporului natural se înregistreză logic în anul 1967 când acesta a fost pozitiv (121) iar  cea mai mică valoare absolută a fost în anul 1996 când acesta a fost negativ(-57).

Structura populaţiei

Structura pe sexe indică în concordanţă cu ponderea pe ţară o majoritate a persoanelor de sex feminin. Această tendinţă ca persoanele de sex feminin să fie mai numeroase are un parcurs oscilant, astfel că anul în care valorile procentelor s-au apropiat cel mai mult a fost 1989 când „scorul” a fost: 49,7% bărbaţi faţă de 50,3% femei. În general ponderea medie a fost de 48% bărbaţi şi 52% femei,dar proporţia dintre sexe tinde să se echilibreze.

Structura naţională  a populaţiei din punct de vedere etnic, cuprinde o majoritate consistentă a românilor, dar de-a lungul timpului ponderea românilor a scăzut continuu de la 97,1% în anul 1890  reducându-se treptat (96,5% în anul 1930, 88,6% în anul 1992), ajungând la 84,9 % în anul 2002. Privită în amănunţime structura naţională a  populaţiei, relevă faptul că au existat de-a lungul timpului, apariţii şi dispariţii ale unor minorităţi, în final situaţia simplificându-se mult în anul 2002.

Astfel în anul 1890 structura naţională a populaţiei din  comuna Bărcăneşti cuprindea: 4945 de români (97,1%), 104 rromi (2%),  20 greci (0,4%), 12 bulgari (0,2%), 4 maghiari( sub 0,1%), 4 evrei (sub 0,1%).

După cum se observă ponderea românilor era covârşitoare, comuna fiind relativ omogen alcătuită. În anul 1930 structura naţională a populaţiei comunei avea :  6282 români, 205 rromi, 10 maghiari, 5 albanezi, 3 germani, 3 turci, un evreu, un rus, un polonez, un găgăuz. Are loc o scădere a proporţiei românilor şi o diversificare a originii etnice a populatiei. Au dispărut bulgarii dar au apărut turci, albanezi şi căte un rus, polonez, găgăuz, de unde deducem că bulgarii au plecat probabil datorită războaielor balcanice, iar ceilalti (turcii, albanezii, căte un găgăuz, polonez) provin probabil din Dobrogea. Ponderea rromilor este in creştere uşoară. După cel de-al  doilea război mondial odată cu instalarea regimului comunist o bună parte a populaţiei cu alte origini etnice a părăsit localitatea, în anul 1992 în comuna Bărcăneşti existau: 3659 români, 450 rromi, un turc, un  grec, un  ungur, un macedoromân.

Se observă o creştere mare şi constantă a ponderi rromilor (stabiliţi în majoritate în satul Condeşti) şi o reducere continuă a procentului românilor. Această tendinţă de a se reduce numărul românilor se menţine la valori ridicate, ajungându-se ca în anul 2002  structura naţională a populaţiei comunei Bărcăneşti să arate astfel:   3374 români (84,9 %), 601 rromi (15,1 %), un ungur, un grec, un macedoromân.   Structura confesională (pe religii) a populaţiei are un parcurs apropiat structurii naţionale, ţinănd cont de faptul că majoritatea românilor şi rromilor sunt ortodocşi.

Fragmente din ,,Monografia Comunei Barcanesti Ialomita”,  Editura Apollon , 2006 , autor Popa Daniel